Sîntem scriitori

În stimă-altădată erau numai genii.
Mulţimea ce poate să-ţi dea pentru vis?
De pildă îl văd pe Turgheniev
sosind la Paris.
Cătîndu-şi ospeţele şi desfătările
în societatea - zisă înaltă,
el, scriitorul cu „depărtările”,
gîndea la zăpezile de altădată.
De la moşie veneau bani frumoşi.
Creioane, cu metri, consumînd - rob simţirii -
dumnealui suspina :„Ce frumoşi,
ce proaspeţi erau trandafirii!”
Astăzi aşa
nu mai merge să scrii.
Scriitorul îşi ia
fapte vii.
Scrie, ştiind ce anume.
Ştie eroii ce-i sînt şi ce fac.
Dacă-i un om, spune-i pe nume,
De-i coropişniţă, vîr-o în ac!
Nu flecăreli, nu distracţie cată,
ci comunismul apropiat.
Un singur lucru vrea fruntea înaltă:
să scrie simplu şi-adevărat.
Articolul e cartuşieră.
Versul cartuş.
Noi tragem la ziar, nu-n romane-galeră,
în neisprăviţi, în duşmani, în intruşi.
Romanele - cu staţiuni balneare perechi! -
a odihnă adie, a scînteie nu scapără...
Ziaristul, procuror a tot ce e vechi,
construcţia noului apără.

Eu, ziaristul, fiindcă munca-mi respect,
în aşa fel aş scrie - în presa întreagă -
încît la mine-n fereastră direct,
duşmanul să tragă.
Iar celui pe care proza roză-l îmbie
să fîlfîie aripi prin meleaguri şi sfere,
n-au decît să-i cultive trandafiri de hîrtie
revistele-sere.

La ziare să scrieţi! Nu zic cartea că-i rea,
dar eu cu ziarul mă simt pe măsură...
Iar arta lor pură, o fi artă sadea,
la horticultură cu ea!

1928