îi privesc mereu cu aceeaşi uimire
zâmbetul subţire de bărbat iubindu-mă
niciodată nu am să înţeleg felul în care dansează
felul în care mănâncă bea apă tace şi vorbeşte limba română
felul în care priveşte pe geam spre departe
pătrund mereu în gândul lui şi îl întorc spre acasă
la noi e duminică mereu spune el
nu se enervează niciodată
îmi lasă pe masa din bucătărie în fiecare zi
un bilet de bună dimineaţa danule
când plec fluieră după mine
vecinii deschid ferestrele şi râd
eu mă fac mică foarte mică enervant de mică
şi mă gândesc la războaie cataclisme naturale
sau starea atât de improbabilă a vremii

omul acesta e un grec perfect îmi spun fumând o ţigară
iar fumezi ştii că nu e bine
smoking kills smokers die younger
spune el şi râde
ia o ţigară şi taci suntem deja bătrâni
despre moarte numai de bine
îi spun
el râde şi fumează
casa noastră se umple de fum

omul acesta e un grec perfect îmi spun
femeia aceasta e a mea îşi spune
apoi deschidem fereastra
privim spre departele oamenilor
şi totul e bine

asculta poezia in lectura autoarei