Mustrare

( Referitor la: Aocalipsa 16:8-9, ştiinţa face apel disperat)

Pierit-au oare credincioşii zilei,
În cel din urmă timp cea mai rămas!?
Ne-am rătăcit haotic prin cutia milei,
În bezna lumii care ne-a atras?

Dormim în timpul zilei ca şi noaptea,
Iar pleoapele ca plumb atârnă greu?
E mai uşor ca orb a-nvinge moartea!
S-au am făcut din somn un dumnezeu?

Şi dacă plouă foc şi de pucioasă,
Cărbuni aprinşi şi-un vânt dogoritor,
Chiar nu simţim mânia ce ne-apasă
Sau ne-nşelăm că totu-i trecător!

„Căci iată cum se varsă peste soare,
din cer potirul naşte foc aprins.
Şi suportând călduri caniculare,
treptat, se naşte iadul de nestins…”

„E timpul judecăţii ce-l simţim,
scrâşnind din dinţi ca paiele-n cuptor,
e primul pas spre iadul ce nu-l ştim;
spre ziua Domnului judecător.”
(Maleahi 4:1,sau 3:9*)