deja au trecut o sută de mii de ani
de când borcanul cu lapte scăpat de Varvara Andreevna,
stă suspendat în aer,
fiindcă atunci, în provincie s-a oprit timpul

cele trei surori s-au contopit în una
Moscova există în mintea lor ca o noţiune abstractă
şi nu ca un oraş în care se îndeplinesc dorinţele

veşnicul student Maximov smulge aceleaşi note din vioară şi gâfâie
vibraţiile sparg geamurile în clipite
în aer, ele emană un sunet liniştitor,
atenuându-i gândurile despre moarte

în această înăbuşeală, Kortaşov este chemat de sa cousine
(apetisantă şi îmrăcată subţire) la o partidă de dame,
dar printr-o asociaţie stranie,
el îşi aduce aminte de clătitele călduţe din cuisine

în caniculă orice mişcare devine mai lentă,
şi corpurile, se târâie, parcă plutind
ele seamănă a sori

şi doctorul Erlich explică studentului:
"...desigur, dogoreala se datorează explorării spaţiului cosmic,
altfel pământul ar fi fost protejat de ozone
ca şi embrionul de căiţă"
dar studentul aruncă miştouri tinerii Valţeva
agăţând-o pentru o partidă
fie ea şi de dame

şi numai păsările, disecându-le şi privindu-le din interior,
îţi dai seama:
ele mai visează să ajungă în Moscova

"Dom'le doctor -
căldura încetineşte totul,
şi lucrurile, care altădată păreau îndepărtate,
acum parcă poţi să le atingi..."

la aceste cuvinte, incandescenţa ajunge la pragul când totul se dilată
de pe trupurile personajelor, ca de pe chipurile din pictură
curg şiroaie de ulei
se îmbibă unul într-altul
se amestecă într-o pată uriaşă
într-o eroare a pictorului smintit