Când umbletul meu de goală prin casă va mima a strangulare şi
Când în sfârşit voi fi zdrobit struguri sub acele picioare goale

Tu mă vei apăra de
acele idei colorate şi strălucitoare ca
nişte dragoni care înfloresc aşa cum înfloreşte apa
[Îmi place că tu vezi când le mai creşte o creastă]
Mă vei preschimba la final, din frumoasa ta endotoxină în
apă de pus în vas, la flori
Va urma... să mă rotesc în jurul timpului ca
o broască în jurul cheii şi să fiu
mamă a doisprezece copii
nevastă de maistru de forjă şi
excelentă pianistă

Cum şti asta?
Vag domnule...
Vag ca şi mine
Haideţi mai bine să împachetăm frunze