azi mi-am pus bocancii cei calzi
şi-am îmbrăcat pulovărul împletit de tine
am ieşit în stradă umerii mei
erau mai laţi decât schönnbrunul
călcam cu atenţie să nu dărâm clădirile
vechi şi frumoase una şi una
şi mai ales aveam grijă
să nu strivesc sub bocancii mei galbeni
oamenii care mergeau spre gară care spre aeroport
mulţi se îndreptau spre spitalul municipal
cei ce aveau dureri mergeau chirciţi
ceilalţi se duceau în vizită
aveau flori în mână şi bomboane învelite in staniol
şi nu părea ca se grăbesc prea tare
apoi am făcut o rotire pe călcâie
cu un picior în prater si cu celălat în karlsplatz
şi doi paşi spre vest
m-am aşezat pe kahlenberg cu picioarele în apă
dunărea nu-mi trecea de talpa bocancilor
am împins cu mâna câteva şlepuri
care se opinteau să ajungă la tulln
micul orăşel în gara căruia s-a nascut
egon shiele bunul meu duşman
a murit de gripă spaniolă
abia pestre trei ani se năştea tata
mi se făcause foame unu-doi-trei-şi
sărind peste fluviu am ajuns acasă
mă gândesc că nu ar fi bine
ca bocancii si pulovărul meu
să ajungă vreodată pe mâini străine