poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-05 | |
Ce bine-ar fi fost de-am fi-necat tot Pământul
Cu apa ce curge din muntele pașnic Ne-ar fi purtat în valuri cuvântul Și s-ar fi oprit pe-un mal, singuratic Și Soarele demn mai rupe o stea N-ai fost lângă mine când munții-au căzut Când Luna rotundă se frânse și ea Și stelele-au stat aici pe Pământ Erai undeva în apa adâncă Ce s-a adunat din gheață și ploi Gândeam friguros: "Dumnezeu de te-ajută, Te scoate în cale-mi, să fim amândoi." Întind un braț chiar de-i malul departe Aș vrea să te prind de șolduri din nou Să punem la loc, în zi și în noapte O Lună, trei stele și-un Soare cât doi. Te-am tras în final din apă de-o mană Dar pielea ta rece mă zguduie tare În piept aveai cruce, pe cap o cunună Și-n palmă țineai o bucată din Soare. De cum te-am lăsat în apă s-aluneci Munții-n păduri, s-au tras înapoi De mine și Lună să mi te încumeți Să lași să răsară un Soare cât doi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate