săgeţi de gheaţă crivăţul doboară-n cântec urs polar
din cer atârnă de metal canini pătaţi cu auroră

- târziu!

târziu şi-am vrea să-nchidem suntem aici din răsărit
bătut pe umăr m-am lovit de o voinţă cam piezişă

că aş fi beat nu ţineţi seamă păreţi mai roşii în obraz
nu mă mai strângeţi de grumaz de parc-aţi trage sănii grele

bocancii mei lucioşi de piele alunecă sunt două foci
şi în banchiză mii de copci întredeschid irişi albaştri

mă ninge…

doamne! e-un văzduh de parcă mii de flori se-nchină
acestei pânze de lumină ce-i sunt eu ramă la muzeu

stârnesc uluci căţei mă latră mă bat cu bulgări moi copii
cu nasuri cârne fesuri gri la fel ca lumea ce-i aşteaptă

de ce-aş dori s-ajung din nou la mută masa mea de scris
pe-atâtea uşi scrie: Deschis şi n-am ieşit de ierni din casă

în lanţ!

îmi strânge versul gâtu-n lanţ să îmi trag hoitul pe la pol
trec printre oameni ca pe-un hol pe care kafka l-a visat