mi-am permis luxul să ies cu bărbatul acela
despre care se spunea că taie gâtul păsărilor
care vin să-i ciugulească din palmă sau
se adăpostesc uneori în deschizătura cămăşii lui negre
speriate de norii gri care prevestesc o nouă Atlantidă

p.s.duminica mi s-a permis să înnoptez în morga
în care ţinea femeile descăpăţânate şi cu scobitori
înfipte pe sub unghii şi toată noaptea am visat despre
un trandafir sângerând într-o vază albastră

mi-am permis luxul să fiu mama mamei când
aduna în eşarfa ei galbenă ultimele zile de tinereţe
şi-mi făcea fotografii învelite în frunze arămii
pe care apoi le rupea erau prea reale şi eu prea semănam
cu o moartă frumoasă care a furat toamna şi-o duce cu ea
în beciul de sub pământ

p.s. luni mi-am făcut bagajul şi-am plecat singură
nu-mi plac despărţirile şi mă simt ridicol să mi se facă semn cu batista

mi-am permis luxul să cred în oameni şi ei erau ba fericiţi
ba nesătui de lacrimi mă împingeau de umeri în arenă
nu eram nici pregătită nici curajoasă Dumnezeu ştie cum eram
dar am închis ochii şi pe sub pleoape s-a aprins un foc înalt de spini uscaţi unii au coborât aupra sângelui
şi nu mai pot dormi pe întuneric sau bea apă din pumni

p.s. am crezut în oameni şi n-am murit