să supraveghez victimele e ca o obligaţie de a mă mirosi
după ce mi-am analizat arma cu care ameninţ
sau mâna cu care mă scarpin undeva
excitat de dreptul de a nu face reverenţe nefericite
revoltei înfundate în fiecare agresat

o sarcină rotundă se roteşte prin pântecele
indivizilor care mă privesc până încep să le pocnească
vinişoarele pe faţă şi să inunde gresia
apoi degajez masa
coagulată

rânjetul meu rece luceşte ca un film pe pânza ruptă
a unui cinematograf în aer liber
prin găurile strâmte ţâşnesc fascicule
care privesc copacii din jur
păsările trecând razant
nişte ţânci pe rotile
un pepsi rece pe barul unei pizzerii goale doar cu un televizor
mototolind seara ca pe-un staniol de ciocolată

se vede libertatea printre frunzele ude sau printre dinţii mei cariaţi
ochi îngroziţi mă privesc cum pocnesc de libertate
în faţa celor sechestraţi sau
în mintea lor ca un pepene prea copt
la fiecare grimasă a mea li se scurg hormonii
prin toate orificiile
de parcă sunt personaje de pissing porn

păpuşile din instictele lor devin inerte iar eu
ameninţ ridicol până când nimeni nu mai e atent
feţele li se destind zâmbetele încolţesc forţat
ca după o partidă nereuşită de sex se ridică timizi
îmbrăţişându-se