oamenii
(pre)cum fiinţele iubindu-se până la naştere
până la culoare până la noi cei care
avem cuvintele atât de scurte

oamenii sunt oameni şi ce-i bine în asta?
fă-mă să înţeleg până la urmă ce suntem chip sau asemănare
sau totuna sau niciuna din sunetele ieşite cu dumnezeu înainte
în trupurile goale cu mâinile murdare scormonind ţărâna?


şi revin şi întreb:
cât de lung
e drumul
dintre aripă şi pasăre?

atât de lung
incât
toate rănile
devin continente...