Dacă te-a obosit petrecerea din peştera fumurie,
plină de oameni-umbre dansând transpiraţi,
poţi evada prin spatele scenei
prefăcându-te în praf de portocală,
strecurat într-o cutie de copii-jucării,
şi-apoi plutind în linişte peste aburii de dimineaţă
ajungi într-un deşert de nisip alb
picurat din clepsidra oblică cu nouă sfere de argint.

Te odihneşti pe cea mai înaltă dună în formă de munte vulcanic,
ornată de sus din vârf şi până jos în vale
cu boabe de porumb într-un mozaic de raze multicolore,
în roşu, galben, verde, roz pal, albastru, violet.

În vârful dunei un negru înţelept din filmele americane
îţi face culcuş cu mâna lui imensă
cu care apoi îţi arată pe cerul străveziu
relaxanta, liniştitoarea lumină albă
în continuă extensie fără margini.