vântul sparge ferestre şi nuci verdele scoate sabia pretutindeni
amanţii se prind belicos de trecut ca mucegaiul pe ziduri neîncepute
de case unde încă nu locuieşte nimeni

cerul se învolburează prin foarfeci de crengi înfometate de muguri
pământul are amintiri de naşteri şi oraşul de râuri neîngrădite
prin locuri unde încă nu te-ai întors cu bine

şi trec prin vise ochiuri de străzi abandonate pe unde cerşetorii rotesc în lesă câinii
sunt prea albaştri norii şi haina mea prea largă ascunde pui de ploaie
un anotimp ce încă ar trebui să doarmă

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale şi alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulţumesc.