La umbra nucului bătrân,
Adesea am zăcut,
Mă cunoşteau aproape toţi,
Doi, nu m-au cunoscut:

Barcagiul cu vâsla legată de unghii,
În aval de mine-n amonte de cer,
Pată de vânt între două muchii,
Amiază de noapte cu uşi de ger.

Apoi, ăl cu luna înfiptă în stele,
Telemac iubindu-l pe Ulise tardiv,
Picior de lemn cu opinci de nuiele,
Soartă trăită, intempestiv.

Barcă spartă cu una vâslă,
Catarg jegos cu pânze defel,
Cârmă cu umbra fină de sticlă,
Inventar strict, fără drept de apel.