Raigor este un cal negru abraş
Bătrânul de la Far mi l-a adus la poartă într-o seară cu lună rotundă
când bate pendulul a distanţă şi drum trec împreună cu el
prin subteranele pământurilor îndepărtate
Raigor are coamă de stea rotitoare
trup cabrat strălucind a vers de iatac neînceput
dacă veţi trece prin umbra turnului meu de la miazănoapte
anotimpuri de mătase şi scări de argint îl veţi auzi călcând în copite

neostenit de clipă oglindită în apă
la firul de iarbă mereu poposind
prin flăcări subţiri şi câmpii arse de gânduri trufaşe
Raigor împinge mereu orizontul spre taină

7 poveşti cu fecioare şi zmei a călătorit el
coborând dinspre cercul de apă şi spleenul albastru
aleanurile parfumate cu mosc din vremea unui rigă mut
adumbritoarea iederă sau albul de pustă prin iarnă
le ştie şi le poartă în inima lui
unde viermii nu îşi vor face loc vreodată