trec anii prieteni cu rucsacul pregătit de încă o plecare
trec anii în dungă de albastru

experimentăm hazardul
planete de doamne trecute prin săbiile cavalerilor muriţi în războaie
planete de domni în blugi şi joben
încă o lumină la etajul 5
încă un cerc peste ape

facă-se piatra nălucă şi somnul pământului treacă-n uitare

scot din raniţa mea de soldat carnetul de front şi scriu
despre
arsura literei neîntâmplate în oglinda-mi ovală
cetăţile ruinate în nadir muribund
câţiva bufoni şi paji alergând pe pajiştea falsă
infanta ascunsă în rid cu tandreţe

masca imperială se scoate discret

este aici un poet
feminitatea dispare la primul colţ dinspre mare
elian fumează astăzi o pipă cu tutun de cireşe
pendulul ei se arcuieşte
blând
înspre voi