nu poţi găsi cadenţa ca şi cum ar mai fi fost ceva înainte
îţi aminteşti doar scurtcircuitul
bucăţile de timp mişcându-se printre oase
doar senzaţia de la sfârşitul unui film
care se tot repetă fără nici un fel de tragism loviturile în craniu
într-o uşă pe care n-a mai deschis-o nimeni

hei îţi vine să strigi
dar la mine nu se mai gândeşte nimeni
putred în sfârşitul ăsta de an
o reptilă care se mişcă
mult mai încet când moare
ţine ochii deschişi solzii deschişi mintea

doar nu mă ucideţi pe mine singur
tocmai acum când sunt atât de mare

ce era înainte să înceapă
amnezicele stări care rup câte-o parte din creier şi fug
în toate părţile ca o ceată de maimuţe ale templului

sau ăsta-i alt film

când treci strada când valsezi ca un orb cu acelaşi tremur
în genunchii goi şi te cuprinzi
te cuprinzi până ce ai altceva înlăuntrul tău
o frică intensă cu ferestre mobile prin care priveşti
pumnii strânşi şi dinţii încleştaţi pe aceeaşi senzaţie de nedescris
petele se desprind încet de suprafaţa creierului şi se ridică
păsări de ceară spre o plajă de bazalt

dar nu ai nevoie de ajutor
nici să fii condus în dansul acesta blestemat
ferindu-te de ce e mai rău în aerul din jur
altă cadenţă strângându-ţi trupul într-un pumn
un dans care te face din ce în ce mai mic
să poţi fi strivit mai uşor
de memorie