Iann ştie taina pietrelor a scoicilor vii şi a apelor îngheţate
nopţi cu luni rotunde şi goale agaţă el în plină zi la ferestele cu vedere spre nord
mi-l închipui marinar aprig matelot călătorind prin porturi îndepărtate
uneori trece prin ţărmul unei alte poveşti desenând bărci de zăpadă
uneori el îmi trăieşte timpul şi îmi viseză visele cu discreţie

când scânteietoare lumini acoperă oraşul
când trec troleibuze cu oameni şi întâmplări prin Drumul Taberei
atunci îmi lipesc tâmpla de fereastră
fereastra se face zid zidul devine apă apa îi poartă numele

Iann ştie o vrajă pentru îmblânzit tristeţea
la el nu e niciodată târziu sau devreme
uneori mă gândesc că defapt nici nu există
e ultimul prieten dinspre miazăzi şi primul călător dinspre mizănoapte

i-am desenat două cercuri până acum l-am ascuns în ele şi am tăcut
apoi spre cifra şapte l-am coborât în cuvinte
doar cât să aud pentru încă un timp
argintiu colorat
cum bate pendulul în singurătate