De unde sunt acum eu, Zoroastru,
Totul se vede albastru
Probabil pentru că sunt într-un submarin
Legănăcios, cu nume florentin
Iar eu şi echipajul o să murim
În braţele
Unor caracatiţe
Care ne strâng la piept îndrăgostite
Din cauză că pe carcasa submarinului sunt desenate
Inimi şi cuţite.
Aici înăuntru totul este antic
Pendula face tac,
Tic...
Şi apropo, nu avem nici o tactică,
Deci suferim abătuţi în Marea Arctică
Văzând totul foarte albastru
Şi echipajul zice „Adio, Zoroastru”
Iar eu răspund „Adio, Echipaj”.
Păcat că murim, submarinul
Este încă în rodaj
Şi se cufundă moale în dragostea
Caracatiţelor în formă de stea.