 |
|
|
|
|
|
|
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
|
|
||
|
|
Promo: 
|
         
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ je t'aime
moi non plus 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-28 | |
mi-e teamă să îți spun că nu am să vin
că așteptarea ta acolo în margine înfrigurată de mare e inutilă te văd și te știu înalt delicat și cu mâini albe prelungi pictând poduri pentru întoarcerea mea la castel aici este soare și frig oamenii stau ascunși în casele lor mici și în sentimente cu mănuși de lână te văd rostindu-mă spiralat printre pescăruși alge și nisipuri curate viscolește peste marea înghețată gândul tău înspre mine și apoi sub semnul vulturului într-o limbă necunoscută se deschide alt drum pereții spoiți cu renunțări cad cu tandrețe pradă ochilor noștri bolnavi de nevedere spre înlăuntru va trece iarna aceasta vor veni primăverile și verile cadrilate toamnele ecosez și fără monocluri o să te sfâșie blândețea spuneai o să te sfâșie devorându-te cu dinții de ceară singurătatea pământului stai aici lângă mine și taci îți spuneam când tocmai ai făcut primul pas prin ceața lumii devreme m-am întors înspre iarna vulturului și am plecat acum mă gândesc la zepeline la mere în caramel și la tine o sută de ani dus întors aș străbate să nu mai exiști în margine înfrigurată de mare alergând pe țărm și strigându-mi o să te sfâșie blândețea o să te sfâșie devorându-te singurătatea pământului căzând și ridicându-te și iar alergând printr-un curcubeu albastru de piatră
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
Texte Recomandate
|
