Stau singur la colţ, în sala mare şi friguroasă,
o aripă în pânza unui geamăt cu vise subţiri.

Cuvinte scăpărate-n aburul palmelor duse la gură
patinează pe afişul uşor deslipit, jumătate în umbră,
se-ntorc spre mine cu siguranţa unui orb ce urcă
în flick-flack ecoul masiv. Zorii aţipiţi în frânghii
ascund în pumni mici de lemn apa dintre pocale.

Paşii până la tine sunt mai lungi, de când cerul
s-a ascuns printre urmele noastre.