aman aman

s-ar zice că sunt îndrăgostit dar nu e aşa
deşi cămaşa arde pe mine ca un foc
pielea devine transparentă şi cade
în tîmple îmi bate cineva cu degetul
„sînt eu metafora, deschide sau mori
fii te rog un poet cumsecade”

ia un fluier de soc un fluier de os
cîntă-ţi dragostea poete, ca pe o doină
pune mîna pe butoane şi agresează-le
sentimentul trebuie urlat în urechea surdă
a lumii

dacă nu fumezi, apucă-te de îndată
tutunul nu face nici un rău vizibil
ai deja un ochi cu albeaţă prin care vezi acelaşi curcubeu în sepia
poţi lua la rînd toate viciile pămîntului
oricum nimeni nu te bagă de seamă
decît în ziua cînd mori

m-aş întoarce acasă dar nu mai am casă
m-aş duce în pustiu dar pustiul e deja aici
aş face rugăciuni şi aş număra mătănii
şi cîte şi mai cîte...