dacă aş fi trecător prin blânde Veneţii acum
ţi-aş scrie despre gondolieri zvelţi şi flaşnete
cântându-ne alb neauzită de nimeni tristeţea
praf de lună prin perdeaua aceasta a iernii
sunt însă doar cel cu pasul flămând
alunecând cvadragenar pe Calea Victoriei Magheru sau Carol
nu cînt nu fluier nu scriu
nu-ţi povestesc despre morţi adolescentine şi tramvaie trase de cai

prin Lipscani trec dricuri şi duc spre departe tinereţea şi trei versuri jumate

vino şi spune-mi că am ochi de cafea şi tăceri ca ale vulcanului Popocatepetl
ultimii boemi ai unui secol de fum pensionaţi prematur dăruind inocenţă în rate
vocile noastre vârfuri de şiş iute arzând prin perdeaua aceasta a iernii
sfâşiind-o cu dragoste aspră şi grea dospită şi coaptă prin lumi de cenuşă trecute

prin Lipscani trec dricuri şi duc spre departe tinereţea şi trei versuri jumate

să pornim la pas agale printre stele prieteni cu niciundele fraţi cu departele
doar timpul cel galben ne va stingheri trecător vom înierna apoi pe la casele noastre
troiene înalte ne vor face stăpâni peste ele
lin şi cu graţie vom adormi în uitarea lumii târziu