Anuţa

-Valiu, valiu, nu mai poci!
O auzeam ades pe-Anuţa lui Vasile.
(Nici valiu, nici poci
Nu erau cuvinte de pe la noi ;
Le-aduse Anuţa, după război,
Odată cu sipetul de zestre,
Din cătunul ei de lângă Movile,
Unde-o găsi unchiu Vasile.)

Strâmbă de şale şi cu vederea pierdută,
Mergea anevoie, cu palmele-n toiag,
Deşi n-avea încă nici juma de veac.

Apoi, de tot la pat a căzut
Şi zilele, câte i-au rămas,
Aşa le-a zăcut.

O dată la lună,
Noră-sa o spăla în balia cea mare
Şi-năduvită mai arunca la descâlceală:
- De-ai muri mai iute, dracului de chioară!