nu va trece anul şi se vor deschide drumurile elian
se vor alinia cuminţi firele albe ale trecerilor noastre prin lume
ridul nevăzut al gândului celebrând iubiri de porţelan
cum ne va lumina el fuga acest însemn al vieţii noastre dinspre izvoare neîncepute

ne vom ridica din tranşee cu mantaua pătată de ura celor care ne-au iubit odinioară
mai singuri cu un trup mai bogaţi cu o victorie
înaintăm prin iarnă ca prin nişte imperii albastre
mereu la picioarele noastre capetele muribunzilor din tristeţe
un hohot istovitor de râs o grimasă şi pălăria cea mov ascunzând o biografie ciudată

nu va trece anul şi vom trăi muşcând amarnic din carnea sângerândă a timpului
vom înota în apele negre ale Bosforului ducând cu noi povestea munţilor noştri de acasă
niciodată nu vom pierde secunda minutul acela esenţial când printre oameni şi pietre ne-am născut

îndepărtarea ne bate la poartă ea are numele tău elian