Când fluture zănatic
apar de dinspre vină,
sunt propria-mi fanfară
ratată în surdină

Şi aşteptata umbră
după declin barbar,
os plin de-nsingurare
în crâncer bestiar

Prin masca nechezată
a tandrelor minciuni
nu-ţi mai citesc sub pleoapă
mocnite rugăciuni

O să îmi arzi polenul
şi zborul histrionic,
mă voi trezi şi-n moarte
trăind cameleonic

În trupul strâmtei ocne
aş vrea să fi murit,
sunt viermele luminii,
tot nu m-ai părăsit...