lasă-mă la intrarea sărutului tău şi nu voi spune nimic
despre nopţi n-o să văd şi zilele rămase împreună cu trupuri
o să le rostesc încet despre tăceri o să auzi cuvintele legându-se
la pieptul meu gândurile presupuse şoptite pe îndelete
sunt mângâierile lăsate urme la întoarcerea noastră între aripi

o să mă pocăiesc cu nume de elian o sabie şi-un scut
cetăţile noastre zâmbind intră în casele oamenilor
cu braţele nuduri săruturi şi vulturi
e desenul nostru care lasă câte un semn şi trece mai departe
aici şi acolo atingându-ne oglinzi printre lacrimi şi sfinţi