apoi au venit alte cuvinte să ne călătorească spre duminica apei
nu mai ştiam dinspre unde iernile înserau
eram doar tăceri cuminţi înşirate la fereastra unei morţi anunţate
frigul ne desena umbre şi contururi imperfecte
am fi putut spune despre noi că venim din depărtări şi probabil plecăm spre niciundele oamenilor
am fi putut să ne rostim cuvintele iubindu-ne în cercuri verzi-argintii
dar apele acestea şi casele noastre cu lumini aprinse în noapte ne-au pierdut

dinspre duminica apei se aude acest blând semn al unei alte dimineţi
se adoarme femeia cea verde se caută mirele ei
doar lumina gravată pe feţele atâtor oameni uitaţi ne mai pune pe masă un alt sentiment

vom muri
vom muri pe acest prund din Levant rece nefiresc imperfect
oasele noastre vor străluci în lumina unei alte nopţi
ca o fiară nostalgică viaţa muşcând cu sete şi foame din noi

dinspre duminica apei venim
purtăm în noi tăcerea oamenilor
şi le-o redăm intactă
niciun semn care să vină dinspre niciunde

ar fi trebuit să treacă elian pe aici
dar scriem simulând şi ne-am îngăduit libertăţii încă o iarnă
iată pornim la drumuri lungi spre înserare
unei alte duminici a apei un nou început ne-am fi vrut