avem oasele crescute din asfalt
cerul de deasupra e colorat doar de
neoanele mallurilor
atâta spaimă ne încape în priviri
încât clipitul devine o corvoadă
porii ni se umplu de goluri
nicio reţetă nu ne mai poate vindeca
metroul merge ca un ceas
la fel suflă şi vântul pe bulevarde
telecomandat parcă din spatele clădirilor
liniştea se vinde la pachet cu decoraţiunile interioare
un hamburger, o cola, un pachet de ţigări şi mult sex
iată o viaţă pentru care nu trebuie să te zbaţi prea mult
nici măcar să-ţi storci creierul tot mai odihnit
ca un calamar zăcând pe fundul gropii marianelor