o să-i scriu acum durerile
în podul palmei stângi
lungi şi drepte ca un munte înzăpezit în iarnă
apoi o să te rog să-i citeşti în ea
şi să păstrezi în tine tot
pe ea o s-o mint bine
atât de bine încât să nu-şi dea seama niciodată
după aceea
că te trăieşte între palme.

o s-o las să-şi bea nessul de astăzi
şi să-şi spună că e ultimul
din nou tăcerile ei o să-mi apese tâmplele
o vei privi prin toate ploile toamnei ăsteia
ascunsă între braţele voastre lungi
o să te citească din opturile orizontale
desenate pe geamuri de după care
se trăieşte fericirea
o să fumaţi o ţigară la poştă o să vă iubiţi
încă puţin
apoi o să vă sinucideţi liniştiţi în braţele vremii

o să aşez un tapet galben peste viata mea
şi mi se va face iarăşi toamnă
festinul acesta va fi sărbătorit cu împerecheri
de suflete cu aripile goale de timp
cu braţe pline de toate minunile lumii
iar copacii vor purta coroane din toate mările roşii
apoi voi turna în cupele regilor puţină insomnie
şi-o să inventez între ei
un fel de triunghi al bermudelor
unde la sfârşit să dispară aerul