se strâng mâinile din lume să îmbrăţişeze sufletul
cum dă din picioare tot pământul şi înfrigurează pântecul
cum dă iar să iasă în lumină straşnic îngerul se zbate
lasă-mă puţin să mor înaintea ei de moarte

cum se strânge-n mâinile
când mă latră câinele
cum se iar însoară piatra
începutului din apa

se strâng toate semnele în mâna care cuprinde
mâinele
lasă-mi doamne dezlegat îngerul din câinele
pleacă şi te du din parte
ziua pune-o de o parte
noaptea

se strâng iar din loc în loc toate frigurile toate
până mâine când din foc vor pleca spre a iubi
toate cuiele-nroşite ce le pierd şi le arunc
până când din lacrimă la fântână să se stingă
îngerii vor vrea să plângă

despre începutul apei