să urcăm amândoi în carusel, iubita mea, să urcăm
să tăiem toate funiile care ne curg pe mâini ca nişte
râme clonate cu două capete două guri două şiruri de dinţi
să ne urcăm în carusel şi să luăm fericirea de la capăt
s-o înnodăm în jurul gâturilor noastre ciuruite de bacterii
ca pe nişte fulare de mătase ca pe nişte săbii de borangic
să-i îndesăm durerii în ochi, iubita mea, degetele noastre flămânde
ca într-un spital improvizat răniţii din războiul celor două roze
nu mai privi înapoi cine muşcă ţărâna moare de pustietate
cine plăteşte la staţia terminus putrezeşte brusc ca într-o
lungă şi rece bortă prin care umblă păienjeni cu fălci şi macete

dar

să urcăm în lună, iubita mea, să ne tragem peste piepturi
o piele oţelită de flamingo tu spărgându-ţi smalţul dinţilor
eu desenându-mi harta marilor canioane direct pe obraji cu
lama de bărbierit sărută-mă şi taie-mi venele, iubita mea
am învăţat cântecul ăsta cândva împletind corzi de iederă
pe sub râpa aceea gălbuie unde vânam vrăbii în somn
mai târziu
mai târziu
mai târziu
şi iată depărtarea şi numele şterse şi praful aşezat pe amintire când
tu erai un plic aniversar cu hârtie velină şi frumos zimţată pe margini
îţi desenasem un caiet cu iarbă şi tu l-ai luat şi ai inspirat răcoarea
şi ai întrebat surprinsă de naivitatea desenului unde este unde este
floarea mea de muşcată unde este floarea mea de muşcată unde este
floare mea de muşcată oh braţele tale punând întrebări senzuale


dar

sa ne urcăm în dumnezeu, iubita mea,
si să
aprindem
luminile
căci moartea se dă în carusel cu inimile noastre înspăimântate
de vertij