o altă umbră îşi va desena conturul rece lângă umărul meu
o altă iarnă te va călători spre partea cealaltă a pământului
fără de noi vor rămâne aceste străzi pavate cu suflete moarte
eu ştiu prietene vor veni zile nescrise în calendarele lumii
nopţi despletite alergând spre dimineţile oraşului
ceasurile vor măsura timpul înapoi inutil şi prevestitor
atunci degeaba vor troieni zăpezi
cocoşi de tablă vor rugini pe acoperişurile durerilor noastre

prin ceaţă aurie trecem în pelerinaj spre vremuri medievale
câtă graţie în lacrima acestui târziu
a obositul trupul gândul nu mai e tânăr
doar semne de lumină chemându-ne înapoi


voi scrie desigur până la urmă toate acele poeme pe care le port cu mine dinspre naştere
voi fi un om liber şi bătrân atunci nu voi mai zâmbi argintiu spre paji bufoni şi infante
praful drumurilor îmi va săpa riduri pe frunte
păienjenii îşi vor ţese cu fir negru pânza peste oglinzile vârstei

dar

vreau să îţi spun astăzi că
nu îmi e frică de moartea mea prietene
ci doar de moartea cuvintelor mele