nu m-am grăbit
m-am dus la 5 la non stop să-mi iau un lucky

pe stradă nu era nimeni
primul tramvai se târa din depou şi mirosea a fier
iar semafoarele mergeau degeaba

prietenul meu zăcea liniştit
aproape zâmbea
dar era atât de ţeapăn că-mi tremurau mie dinţii
şi-mi doream să-i miros moartea
dar era prea frig
şi abia-mi simţeam aburii respiraţiei sau fumul
pe faţă

l-am tras în spatele curţii cum aş fi cărat un beţiv
într-un loc unde să-i fie bine

am luat lopata mi-am aprins o ţigară
şi-am început să sap
să-i povestesc tot felul de lucruri neinteresante
ca să nu se plictisească

toţi dormeau
eu intram adânc în pământ
şi dacă mă opream să-mi şterg
transpiraţia de pe frunte
simţeam că prind rădăcini
iar prietenul meu mi-era tot mai străin
şi nu m-ajuta cu nimic

nu ştiam niciun ritual
niciun obicei de-al nostru
l-am tras în groapă ca pe-un obiect vechi
la care ai ţinut odată şi când îl arunci în coş
ai totuşi grijă să nu se spargă
sau să se zgârie pe undeva

l-am aşezat bine
să nu fie înghesuit
mi-am aprins altă ţigară
şi-am început s-arunc pământul