numai femeia cunoaşte pământul prin care se strecoară îngerii spre locul lor de muncă
ăştia cu aripi se trezesc spre prânz nu se spală pe ochi ci pe aripi acolo se află uitarea

dacă tot pleci i-am zis dacă tot pleci la serviciu mă îngere ţine colea un senvici e în staniol e cu caşcaval salam şi ou fiert puţină margarină roşii tăiate felii şi sare

în dimineaţa aceasta am potrivit ceasul Soseşte prânzul
o să vină ăla să-mi bată în poartă o să cunosc femeia mi-am zis

dar femeia mea pregăteşte acasă la ea un destin
eu la mine acasă sap şanţuri primenesc apa la păsări aprind focuri cosesc fânul mă cinstesc la drum cu drumul apoi spun că adevărul nu în cuvinte se află ci în distanţă

şi îngerul meu trece călare spre prânz stau cu mâna întinsă din fugă să ia la pachet din alergare ceva de la mine să mă pomenească să scrie când ajunge în cer despre omul de ieri

îngerul se întoarce spre seară puţin obosit
- Ce faci frăţioare? m-a întrebat

mai nimic bre îngere
îţi fac alt pachet pentru mâine
în locul tău voi trimite de veghe un câine

rămâi cu mine acasă
vine moartea-mbrăcată-n mireasă