soarele printre gene risipit
şaluri molatice brocarturi strălucitoare rochii dantelate
decor dragul meu doar decor
te uiţi la pajii mei şi râzi
când mai lipseşte câte unul la apel te întrebi mirat ce s-a întâmplat
ca şi mine de altfel

la Edirne e linişte trec prin lumină arămie bărbaţi frumoşi
tu printre ei zâmbind spre mine aproape româneşte
ridic mâna spre soare vreau să mi-l aduci acasă
în cutie de aur cu doi nori pufoşi lângă el şi puţin aer de bosfor
mai vreau conduri cu fir brodaţi pentru drumurile mele
un ceas care să măsoare timpul înapoi
şi încă o sabie bătută cu pietre preţioase pentru elian
cam atât

când un grec priveşte spre cer cu siguranţă vede acolo şi imaginea femeii lui de acasă
aşa îmi spui tu când te trag de mâneca hainei şi râd

trecem printre aceste semne aerul se colorează în spirale albastre
ia forma noastră călătoare

e linişte

ca fructul în pomul care l-a rodit
eu adormind în palma ta deschisă