De pe plaiu-nstrãinãrii,
Unde zac ºi simt cã mor
De amarul disperãrei
Si de-al þãrii mele dor,
Vãd o pasãre voioasã
Apucând spre rãsãrit
Si o razã luminoasã,
Si un nour aurit.

“Pãsãricã zburãtoare
Unde mergi cu dorul meu?”
“Am solie-ncântãtoare
De la sfântul Dumnezeu
Sã duc glas de armonie
Tãrmurilor româneºti
Si sã scald în veselie
Inimile ce jãleºti !”

“Razã vie, cãlztoare,
Unde mergi cu dorul meu?”
“Am solie-nvietoare
De la sfântul Dumnezeu
Sã depun o sãrutare
Pe al þãrii tale sân
Si sã duc o alinare
Jalnicului tãu suspin.”

“Nouraº pãtruns de soare,
Unde mergi cu dorul meu?”
“Am solie roditoare
De la sfântul Dumnezeu
Sã mã las în Românie,
Ca sã creascã mii de flori
Pe frumoasa ei câmpie
Ce o plângi adeseori !”

“Du-te razã strãlucitã,
Dute micã pãsãrea,
Si pe þara mea iubitã
Mângãiaþi-o-n lipsa mea !
Iar tu ,nour de rodire,
Fã sã creascz-n sânul sãu,
Cu verzi lauri de mãrire.
Floarea sufletului meu !”