Doamne-ajută sufletului meu şi scapă-l de pierzanie
femeia din faţa ochilor mei e oglindă de pacate
şi râde, cum râde Doamne de mă ajunge la os
îmi sfredeleşte inima şi curg
fie-ţi milă de mine Doamne
şi trage mâneca hainei din fierea femeii
mă amărăsc prea mult Doamne şi nu-s copil cu timp îndoit la subţioara
Doamne-ajută gândului meu să scape de prinsoare
şi ochilor mei să nu-i mai vadă urmele
îmi vorbeşte în „drag” şi „iubit”
e apocalipsă şi vrăjitoare
Doamne-ajută pasului meu s-o ocolească
şi visului meu să-i arunce ulei încins pe coapse
şi s-o ţintuiască în deznădejde
că altfel Doamne mă voi trezi mai locuit decât sunt sau poate dat afară
din propria-mi umbră
din propria-mi frică
din coardele mele vocale

...

am oftat, Doamne