Voi scrie acum precum Pablo Neruda cel mai trist cel mai sfâşietor
poem de dragoste care s-a scris vreodată.

Tu nu-l vei auzi nu-l vei înţelege
chiar de-ar fi să ţi-l citesc cuvânt cu cuvânt literă cu literă
chiar de-ar fi să ţi-l citesc silabă cu silabă.

Palpez acum o rană deschisă ce nu se va cicatriza niciodată
o rană adâncă în care tu nu te vei tăia niciodată,
vomit acum un urlet
strigat de tăcerea pe care tu nu o vei auzi niciodată.

Am stins lumina am tras jaluzelele
şi scriu acum cel mai trist cel mai sfâşietor
poem de dragoste
care s-a scris vreodată.