m-am întâlnit pe stradă cu Silvia Van
mi se potriveau sandaua ei stângă
şi cerceii
cotul brun
cu frunza de arţar lipită de piele
imi aducea aminte
de ultima dintre plecări
m-am încumetat să-i intru
intempestiv pe sub pleoape
am ochi frumoşi chicoti ea
lăsându-se scotocită în iris
atinge-mi pântecul
creşte în el toamna dintotdeauna
o slobod pe pământ în genunchi
şi ea mă prinde de mână
să nu mă cauţi o vreme
îmi zise
pe urmă îşi întoarse palmele către mine
şi începu să-mi spună poveşti
de-a-ndaratelea

plec i-am spus
sunt grăbită
ea mi se aplecă peste glezne
îşi răsuci pletele în jurul lor
şi plânse
ridicând o margaretă strivită
din iarbă