se strigă pe sine o dată
în cercurile apei
apare un chip fărâmat în bucăţi
privind chinuit înspre cer
plutirea frunzelor prin ochi
salcia caută mângâiere în ei
e toamnă iar

cineva prin spatele său
aruncă o piatră în joacă
tresăriră şi cea de pe mal
şi cea din adânc nevăzută
de alţii

îndepărtată o pasăre cântă
fiecare gând al perechii sale
e soare în iubire nu mi-e teamă
ne încălzeşte la iarnă

se rupe de visare fata
salutându-se pe furiş
cândva o să se întoarcă aici
bătrână

trece timpul toate podurile
spre casă