i se făcuse rău de atâta mine
se ţinea cu mâinile de rochia mea de septembrie
scrâşneau stele nervoase prin dunga nopţii
şi eu râdeam a lună argintie

în mâna mea albă inima lui tremurătoare
rupeam bucăţi din ea şi hrăneam păsările cerului

naşte-mă iar pentru tine striga el prin aburul serii

i se făcuse rău de atâta mine
fugea împiedicat printre toate femeile lui despletite

când ochiul meu l-a ajuns noaptea era deja departe
i-am scris pe nisip cuvântul şi am plecat

fără de inimă şi singurătate trupul lui sfâşiat de păsările cerului