 |
|
|
|
|
|
|
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
|
|
||
|
|
Promo: 
|
         
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ je t'aime
moi non plus 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-15 | |
o pasãre lungã îmi ciugulește cãlcâiul în somn
dimineața mã trezesc chircitã în colțul camerei cum am ajuns cu genunchii la gurã? ai crezut cã trupul tãu e o scarã pe care te cațeri pânã la dumnezeu sã îl întrebi de ce pleoapele ți se zbat în noroaie când din palme ți se deșirã lumile și mi-a rãspuns? ți-a rãspuns am auzit? n-ai ascultat. ai dus palmele înainte și ți-a lins urmele cuielor. în fiecare rãstignire e un rãspuns. eu nu știu de ce am atâtea întrebãri când iubesc nici eu nu știu cum aripa mea stângã a crescut atât de înaltã de ce îmi cad pene când ies în luminã de ce te umbresc când taci dar nu-mi rãspunzi tu pui întodeauna întrebãri, dar nu mai crezi în răspunsuri. când mã întind peste tine, spui cã sunt un somn negru, te scufunzi în mine, dar nu mai crezi. de ce nu-mi rãspunzi?! ți-am rãspuns. iubirea locuiește în cãlcâie, te gâdilã în tãlpi când mergi pe alt drum, îți pune un picior în fața altuia când ostenești. eu nu știu ce culoare au ochii mei când ostenesc niciuna. e un timp în care vântul nu mai știe sã întoarcã ceasul lumii. de ce îmi vorbești despre lumi? vorbește-mi despre mine. tu știi când mã doare. de fiecare datã nu ți-am vorbit decât despre tine. de ce locuiești cu mine? pentru cã nimeni nu vrea sã știe cum îți sângereazã buricul degetelor când înveți sã citești chipul somnului tãu. doar atunci? doar atunci îți sângerază buricul degetelor. în rest ești o rană. eu te ling. nimănui nu-i plac rănile. tu nu te temi de mine? nu pleci? diminețile îți sângerează călcâiul. schiopătezi toată ziua, doar ca să mă hrănești. înghit animăluțe mici ce colcăie în tine. se dau pe leagănele din stomacul meu. mă chircesc. spaimele au teamă de mine. mai demult am prins una și i-am dat gluga jos. s-a rușinat. atunci sigur era a mea. spaimele mele sunt niște copii deghizați. mi se ascund după inimă. au dinți ascuțiți. dar iubirea nu poate respira în inimă. nu mai contează ce rod. apoi pasărea înaltă m-a luat de o mâna și mi-a arătat.
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
Texte Recomandate
|
