azi dumnezeu nu mai are nici apă
nici vreme de umblet
trece prin mine ca o dragoste moartă
îmi deschide ochiul
îmi bea numele
îmi adoarme în inimă
- leagăn de mesteacăn ciunt -

azi mi-a crescut din genunchi o iarbă
vânătă şi atât de înaltă
am crezut că sunt pentru o clipă ţărână
iar tu îmi sădeşti verdele
neîndurător de adânc
fir cu fir iarba mea deapănă o plecare
cortegiu de fluturi ce dispar numai joi
- în alb umbrit în alb nemaifiind -

azi soarele are sprâncene cărunte
vin bătrâni pentru o lumină rotundă
el încruntat le sărută ochiul
din căuşul plânsului fără sfârşit
am riduri încă din pântec
soarele îmi iartă până şi naşterea
tu cobori în sângele meu
- singura eclipsă de viaţă neîntâmplată -