Eram pe atunci doi copii indragostiti
cu ierni in irisi in loc de culori
uneori enervati de limitele de viteza
de pe marginile drumurilor
alteori plictisiti de aceleasi dimineti
pline cu fum de tigara si cafea.
Eram doua pete de sange pulsand
aceeasi inima in ritmuri diferite.

Ne desparteau indoieli sau cosmaruri
menajuri a trois, nenumarate fantezii,
ne despartea o urma de ruj sau oja
unghiilor intrand in carne cu prezervativ,
ne desparteau laptopuri sau blonde proaste
oglinzile din baie sau blugii preferati,
ne despartea toata Marea Neagra
fiecare faleza, fiecare caine vagabont
din fata hotelului President,
ne despartea fiecare jucarie de plus
fiecare papusa albastra si fiecare
Craciun langa bradul impodobit.
Ne desparteau hainele groase, castile
I-pod-ului, scaunele Sagetii Albastre,
ne desparteau Adam si Eva
Maestrul si Margareta sau Stanescu,
fiecare volum din Sorescu si fiecare
capitol din Freud.
Ne despartea fiecare pereche de buze,
ne despartea fiecare ger bucurestean,
ne despartea fiecare orgasm.
Ne despartea imaginea vesniciei
stalcit conturata pe-o fereastra de
tren in noapte.

Eram pe atunci doi copii care se
iubeau nebuneste fara sa vada ca
singurul lucru care-i tine impreuna
e camera foto a unui Samsung D500.