cu ultimii bani mi-am cumpărat un semn de întrebare
îl port uneori seara cînd printre ierburi de leac şi sticluţe colorate adorm

uneori vara cînd bunica mea şi-a pus cîrpă neagră peste oglindă
vine şi îmi dă fără veste salut
salut îi răspund împăturind tandru
cu degete din ce în ce mai subţiri
mătasea nouă, albă, a verii mele ce va veni şi ea în curînd

la paris e cald, pe bulevarde trec oameni fără de mine
renunţarea o simt din ce în ce mai aproape
ca o pată imensă pe cearceaful murdar al zilei

să ne strîngem toate poeziile uitate prin casele altora
să plătim datoriile pentru viaţa cea de toate zilele
să închidem bine uşa în nasul vîrstelor viitoare
să ne spălăm pe mîini de cerneală

într-un tîrziu, prin vara aceasta, să scriem linia aceea dintre ani