recunosc
că-mi las vorbele să se dea peste cap
ori de câte ori se prăvale
iubirea ta nerăbdătoare
ca o Niagară
peste şoldurile mele mofturoase
cuibărite în parfumul dorinţei
ca în aroma de fragi
recunosc că le mototolesc
le fac cocoloaşe
ţi le înghesui la subsuoară
în păr sub ureche
le-arunc precis peste fesele tale
marmorean încordate
către spasmul dintâi

grăbite nebune
cuvintele înghit tot aerul
şi-l suflă afară
frământat ciopârţit mestecat
răsucit ca un cerc
curbat ca o inimă trandafirie
de sârmă ghimpată
ca o mătăsoasă gheară
întoarsă

recunosc
că-mi pun vorbele
să te ciupească de pântece
că le fac vânt între coapsele tale
ţi le petrec peste mijloc
le las să-ţi pătrundă epiderma
una cate una
până când mă chemi
şi te revolţi
şi-mi strigi numele
muşcând adânc
din fiecare silabă

recunosc că apoi fug
şi stau pitită în spatele zâmbetului
ca un copil răsfăţat
ascuns în dosul palmei lui
întoarsă ca o scoică