ne toarnă noaptea tuş în vene
de unde venim noi paşii nu mai sună

măsurăm intersecţiile ude la circumferinţe
un om strânge în urmă
altul coboară

ziduri stropite cu umbre încep să se nască
în drumul mâinii tale degetele se repetă
până să le atingă conturul
şi să se stingă

ovale de apă ne împrăştie umerii pe străzi
vin copiii să ne adune în borcane
alături de bile şi trefla de şapte

îţi tremură trupul la gândul că plouă

şi dacă or să bată clopotele
o fac pentru că nu au pe cine pedepsi