în duminica mea dorm cerbii. visează jumătate de nord
şi se trezesc fără copite. nu mai pot alerga.
cineva să tragă un ultim foc. eu nu mai pot plânge
lacrima celui alb.

ies din timp văduvă. ard rumeguşul secundelor
în care se zbătea înroşit.
nu mai suport zgomotul morţii în oase
cineva să îngroape şi ultimul ochi

las duminicile domnului. nu pot fi doar o candelă
din piele de cerb. aş vrea să respir
într-o jumătate de răsărit.