pe sub zidul unei încăperi din lume se strecoară soarele
doar distanţa-şi schimbă umbra când o dor picioarele
şi atunci femeia care se preschimbă-n semne şi în gând
lasă larg deschisă uşa dintre a nu fi şi a deveni curând

pe sub altă trecere a dimineţilor ce ne despart acum
se strecoară blând un răsărit al soarelui postum
prima rază iar apoi cealaltă puţin temătoare calmă
până s-a topi sărutul ce îl ţinem încă-ascuns în palmă

pe sub fruntea unui cântec trece un postaş strigând
dar nu mai aprind de teamă frigul adânc în pământ
el nu mai aduce păsări nu şi nu Nu mai aduce
nici din lemn şi nici din fier strigătul pe cruce

pe sub zidul unei încăperi din lume se strecoară soarele
doar distanţa-şi schimbă umbra când o dor picioarele
şi atunci femeia care se preschimbă-n semne şi în gând
lasă larg deschisă uşa dintre a nu fi şi a deveni CURÂND